25 de inedite de la Ziua Publicităţii 2016

• Sloganul pe 2016 a fost “Join the creative revolution”; ziua următoare a murit Fidel Castro.”Viva la revolucion”
• 120 de oameni au fost în sală, dar o pătrime nu a avut norocul meu de a încerca acele confortabile fotolii din sală. Eu m-am trezit mai devreme. M-am suit la staţia precedentă.
• Moderatorul evenimentului a fost stăpân pe el şi blând cu sala şi cu paneliştii: Dragoş Bucurenci. Atent, rotund în intonaţie şi în vorbe. Este pursânge.

• Legenda spune că: contentul online generat de tineri este consumat şi de userii mai în vârstă. Cred că e din dorinţa părinţilor de a-şi stalk-ui plozii.
• George Buhnici ne mărturiseşte că abia aşteaptă prima campanie de advertising în VR!
• Buhnici este la fel de direct în 2016 cum era Mândruţă de direct în 2014, la prima ediţie a evenimentului: îl întreabă cu nonşalanţă pe reprezentantul Carrefour: “Când renunţaţi la bannere?”.
• Vă vând un pont: data is the new oil. Alt pont: soft skills > hard skills.
• La panelul de marketing şi tehnologie, întrebările din sală au ca subiect importanţa urmării cursurilor unei facultăţi… Studenţii întreabă, paneliştii răspunde.
• Savuros: George Buhnici, îmbrăcat smart casual, îi spune lui Mikey Haş cel-la-Tricou: „Puteai (să te îmbraci) mai bine!”
• Prof. univ. dr. Dumitru Borţun spune că la Masterul de Campanii Publicitare (n.n. sau aproximativ), 70% sunt din profesie, iar nu profesori.
• Dumitru Borţun spune despre angajatori că îi angajează pe juniori, dar nu ştie ce să le ceară, şi de aceea nu îi vede buni. Joac-o pe-asta!

(lipsă poză, a ieşit tremurată precum Vocea României)

• Prof. univ. dr. Mihai Coman, persoana care are tot dreptul să apară pe FJSC precum col. Sanders la KFC, spune într-un context care îmi scapă: „Hai să nu fim haters!”. Încă puţin mai trebuie şi ajungem la „hateri”, varianta de plural care se foloseşte.
• Mihai Coman întreabă retoric: “Cine ştia de SEO acum 10 ani, că trebuie introdus în programa universitară?”. Întreb şi eu, tot retoric: dar cum arăta SEO acum 10 ani şi cum arată acum?
• Primul vers al poeziei intitulată Tips&tricks: “cultura poate suplini datele de cercetare”. Poezia asta promite!

• “Trebuie un om să facă PR pentru creativitatea din România” am auzit, şi nu ştiu de ce m-am gândit să îmi notez cuvintele acestea.Oi fi eu ăla şi nu ştiu?… Wake up, Neo!
• Declaraţia “Ca să fii hub trebuie să fii gazdă” mi-a amintit de un titlu scris de mine, “Nu poţi fi o gazdă bună dacă te tot scuzi că n-ai”.
• Sentimentul de „Bă, m-am născut în ţara în care trebuia!” a fost simţit de Mihnea Gheorghiu probabil exact ca un bulgar publicitar care lucrează pe afară şi revine în ţată, sau ca un portughez care face acelaşi lucru. Fiecare s-a născut în ţara care trebuia! Ce coincidenţă!
• La întrebarea pe care am adresat-o: „Voi, paneliştii, vă consideraţi un hub creativ naţional?”, raspunsurile au fost negative. Întrebarea mea, care n-a mai fost adresată dar este adresată acum, aici, în scris: “Atunci cum doriţi ca România să devină un hub creativ global, dacă nu formaţi mai întâi unul naţional?”. Erau acolo şi Tudor Giurgiu, şi Dir. de Mkt de la Untold…

• Să fii o fire foarte literată şi să ajungi să rezolvi macro-uri în Excel, după cum a marturisit cineva, îmi sună ori a compromis, ori a foame de bani, ori, din contră, a scop găsit în viaţă.
• “Numele meu este Diana Flutur şi m-am reinventat până acum de şase ori” este fraza care m-a emoţionat, şi nu glumesc cu asta! I-am sorbit cuvintele distinsei doamne, pe moment chiar am simţit jenă că nu o cunoşteam dinainte, eu cel care am mai căscat gura pe la evenimente-tip.
• Doamna moderator al panelului Effie îi numeşte „copii” pe cei din sală, ţipă în microfon, nu are fluenţă în discurs şi mărturiseşte spre final că este „o persoană un pic mai pragmatică, deci nu prea…”. La final, la partea de feedback, a avut un sfat pertinent şi venit din suflet la adresa unei studente din sală, păcat că nu am ascultat-o cu atenţie pentru că primisem deja microfonul şi stăteam tot timpul cu aer în piept.
• “A scrie este important pentru că poţi comunica într-un mod care să inspire” (Diana Flutur)
• Vă mai vând un pont: designul este artă cu obiectiv.
• Un tip din sală spune: „Cafeaua nu e sexy”. Ba e sexy. Şi pisicile sunt sexy. Şi apusurile sunt. Nu le consider eu aşa, dar tinerii le consideră şi este suficient ca să conteze.
• Preş. IAA, o prezenţă maternă pe tot parcursul zilei : „Nu mai aşteptaţi să vi se facă! Faceţi!”, reluând în opt cuvinte ceea ce am spus eu în câteva sute, la microfon.

 

Agenda evenimentului din 24 noiembrie 2016, notată de mine, a fost următoarea:

  9:00 –   9:30 Primire participanţi
  9:30 –   9:55 Parte introductivă
  9:55 – 10:35 Panel 1: Marketing şi tehnologie
10:40 – 11.20 Panel 2: Educaţie pentru marcomm
11:30 – 12:15 Panel 3: România – Hub Creativ Global
12:15 – 13:00 Panel 4: Effie Talk – Lansare Effie Insight Book
13:00 – 13:15 Feedback participanţi  

Creativitate mai dintr-o bucată

Context: Serile de creativitate FIBRA, 4 Mai a.c., Creative Night no. 2 (http://events.premiilefibra.ro/premiile-fibra#program-sf)

Număr gloanţe trase:

Număr morţi:

Supravieţuitori: fără număr

Am ieşit de la serviciu şi m-am gândit să nu mai merg la panelul 1, Creativitatea în online-ul românesc, pentru că l-aş prinde pe final şi m-aş oftica.

Dar am prins 50 de minute din el, l-am găsit adâncit într-o discuţie România vs. milioanele de views şi de dolari din State, ăia o pot face de porc şi tot se scot, în Ro nu se poate, în Ro trebuie să îţi bibileşti comunitatea şi să îţi asumi lucruri, să ţii zilnic legătura cu ea.

Trendurile gen Harlem Shake sau Ice Bucket Challenge sunt lucruri pe care publicul tău îl aşteaptă, deci e musai să le faci şi tu, fără să te baţi cu pumnul în piept în astfel de momente că eşti tu ăla creativu’.

O discuţie interesantă pe care aproape că o aşteptam, despre Snapchat, cică în Ro e relevant pentru userii sub 16 ani, pe când în State rupe deja, Twitter şi Snapchat rup, dar este şi o raţiune economică pentru asta, acolo 1,5G de net costă 45 de verzişori, pe care Facebook îi consumă într-o săptămână.

Mikey Haş spune că din YouTube se poate câştiga în Ro o sumă pe care o câştigă managerii.

7 persoane din public au pus întrebări, printre care şi o “nevorbită” dar asta nu contează, o altă persoană fiind Matei Psatta, care a adus în discuţie contractul cu Omnia şi l-a întrebat tot pe Matei, Dima, de ce n-a mers treaba. Matei de la BRomania a spus că s-a dus chiar în L.A., la Omnia HQ, dar mai bine face contract direct cu YouTube-ul decât să i se ia 20% pentru – practic – nimic.

 

Panelul 2, Creativitatea în entertainment, fu savuros de la cap la coadă fiindcă de!, comedianţii nu pot fi altfel.

Shurubel spune că formatul 10lucruri.ro nu este românesc, se vorbeşte deci de formate pentru online.

Raul îl întreabă pe Micutzu:

– Ai lua vreo fată în deschidere la show-ul tău?

– Nu. Dar m-am gândit să iau.

Ehe, două seri mai târziu, Anisia a făcut o treabă super în semifinala Românii au Talent, şi a fost aleasă fără emoţii ca finalistă, deci Micutzu, nu te mai gândi şi treci la acţiune.

Raul: importăm de la americani şi creştem mult calitatea umorului în România, dar cei care deţin media nu ţin pasul. Vio: fie şi aşa, lumea de pe net e mulţumită de cum stau lucrurile acum.

Raul: publicitatea este reprezentativă pentru non-umorul dovedit, pentru că la stand-up iei o reclamă şi faci mişto de ea, la cât de absurdă este. Advertisingul şi umorul sunt ca apa şi uleiul, nu se pot combina. Raul era, în acel moment, ca un şalău printre publicitari, dar nu mai contează, pentru că aşa este: se face la greu mişto de reclame la serile de stand-up.

După cum se vede treaba, Raul e picior peste picior şi eliberează conţinut verbal, pe când Vio şi Micutzu râd de lucruri numai de ei ştiute. Asta până fac momente de show genuin, adoptă atitudine hip-hop şi o abandonează când trebuie, se ridică un tip în picioare ca să întrebe ceva, are un tricou din acela cu S din acela pe el, “Superman, de unde eşti?”, vine cel mai cel răspuns, “din Sibiu”, lol ce repede a zburat până în Bucureşti.

Micutzu: lumea nu ştie diferenţa dintre stand up şi improvizaţie, de unde să ştie de roast (elementul de alegere a unei ţinte din public şi… “ăsta are ceva cu mine, şi i-am mai şi plătit bilet”).

O a doua nevorbită aduce în discuţie ceva ce nu m-a interesat nu pentru că nu era interesat, ci pentru că era genul de nevorbită. Ce am putut să înţeleg e ce a spus Micutzu, că are si el din când în când idei pentru reclame, exemplu la Ciuc: Ciuc Norris, care bate celelalte beri.

După alte minute, Viorel, revoltat de credulitatea “nevorbitei”, spune: ok, tu lucrezi pentru Bergenbier, dar tu chiar crezi în conceptul Bergenbier?!, la care eu am început să aplaud şi am mai inspirat câteva aplauze răzleţe.

În pauza interbelică m-a întrebat Raul dacă am întrebări, i-am spus că nu fac eu de-astea, totuşi, la final, i-am intrebat pe toţi de ce Românii au talent numai pe partea stângă, acolo unde erau Raul şi Bonea. Bonea mi-a răspuns inteligent, că cei din partea cealaltă erau şi sunt cunoscuţi naţional.

“Bine ca ne-ai recunoscut”, zice Bonea. Bineînţeles că i-am recunoscut, cunosc îndeaproape parcursul lui Raul, l-am văzut şi pe Bonea la Românii au Talent, apoi l-am citit pe georgeisme.ro, l-am văzut şi guest la Tech înainte de cafea. Adică m-am dus la Caro Hotel în cunoştinţă de cauză. Şi am plecat încântat de acolo.

SOLUTIA PENTRU SINUCIDERILE DE LA METROU

Fie că ne gândim la vieţile celor care aleg să se omoare astfel sau că ne gândim doar la înlăturarea unei cauze frecvente de întârziere sau blocare a circulaţiei garniturilor de metrou, soluţia trebuie găsită, şi asta urgent!

Cunoaştem faptul că aceşti nefericiţi se aruncă în faţa metroului, mai rare spre deloc sunt cazurile în care se aruncă de sus, de la 10-15 metri înălţime. Aşadar, de ce nu se iau măsuri preventive în acest sens?

În momentul în care botul metroului ajunge pe peronul staţiei, viteza este de 30-40 km/h, deşi încetinirea e deja începută. Sinucigaşii pândesc şi se aruncă exact atunci. Sinucigaşii ştiu. Dar ce-ar fi dacă trenul ar încetini înainte şi efectiv ar intra pe peron deja încetinit?

Această măsură revoluţionară, să zicem, va scădea oare numarul sinucigaşilor de la metrou, sau doar va schimba modalitatea de curmare a vieţii la metrou? Oricum ar fi, cine moare la 10 metri sub pământ va ajunge la doar 2 metri sub pământ, oare putem numi asta evoluţie?

Ce iti rezerva astrele pentru luna Haprilie

BERBEC

Multe nopți în care colegul de furt îți spune “Bă berbecule!” atunci când furi roțile unei biciclete dar îi lași cadrul. Zilele le petreci mai mult pe la colțul străzii, joci barbut și câștigi, sau pierzi și ești jucat în picioare.

 TAUR

Ți se sugerează ca înainte să mergi la furat, să-ți spui în gând o rugăciune de încurajare : « Taur, tăurașul meu, ce mi te-a dat Bossuleu… ». Dupa ce furi, ar fi mai bine să-ți ții în frâu pornirile de « Cine e jupânu’, cine e stăpânu’ ».

 GEMENI

La ceas de seară, într-o zonă cu flori,  țiganul gemen își închide florăria. Unul se alege cu profitul, și cel de-al doilea cu bacșisul. Every fuckin’ day, mâncația-și!

 RAC

Racii, că m-apucă dracii, luna asta învață mersul înainte spre pârnaie, pentru că au mers înapoi și au recidivat.

LEU

Tu, ăsta din zodia leului, n-ai parte nici luna asta de euroi, ci numai de lei românești pe care să le sugă aparatele în timp ce aștepți 3 lămâi ca să îți iasă bani de pâine până mâine.

 FECIOARĂ

Luna Haprilie este numai bună pentru dispariția acestei zodii care e de râsul curcilor. Nu se mai poartă fecioria, se cauta pirande numai bune de turnat cerșetori din aia pe atât de mici, pe atât de tupeisti.

 BALANȚĂ

Balanța va rămâne și luna asta simbolizată sub formă de cântar de fer vechi. Cu cât balanța se balansează mai mult, cu atât vin bani mai mulți de pe urma șinelor de cale ferată furate.

 SCORPION

Cu veninul de țigan nu te pui! Luna asta veninul va avea ca echivalent lama de briceag, vârful de bici care bate calul și românul, spurcătura și untura.

SĂGETĂTOR

Toți puradeii care sunt porecliti Săgeată vor avea parte de bairamuri cu salam țigănesc, în Haprilie parizerul negociat la nivel de 1 leu si 20 de bani nu mai are căutare.

 CAPRICORN

In Haprilie, toți vecinii din cartier sărbătoresc și se veselesc și îsi dau cu ce apucă în frunte pentru a apărea, după tradiții, multe semne de bună purtare.

 VĂRSĂTOR

Aștia care se laudă prin autobuz că și-au vărsat mațele de dimineață după beția de aseară au voie să se mai laude cu asta până la sfârșitul lunii.

 PEȘTI

Hehe, aici interesantă treabă, peștii vor afla în luna Haprilie că “marfa” e mai valoroasă în strainătățuri, acolo unde lumea e mai darnică și mai dornică.

Piraţii din Caraibe vs. Escape Room cu piraţi

Doar la nivel de idee, la nivel de concept, pentru că nu fac nicio critică de film şi nici nu evadez prea des din camere. Ce vreau să spun e că acest ‘vs.’ trebuie transformat în ‘&’ pentru o experienţă cu adevărat completă.

Mai e un film care tratează pirateria, cpt. Phillips, cu Tom Hanks, care înfăţişează the real *hit from our times. Oare cum s-ar putea transborda într-un Escape Room toată atmosfera de acolo? Poate există deja şi nu ştiu eu. Mă voi interesa.

Dar cum ar fi ca Jack Sparrow să fie prezent cu tot cu actorul care-l impersonează într-un asemenea Escape Room? Vânzările ar exploda!!! Nu că Johnny Depp nu ar fi făcut o surpriză unei fetiţe aflată în suferinţă cu o vizită în costum de Jack Sparrow, a făcut asta şi e un fapt lăudabil, dar ideea mea este pur comercială.

Actori cunoscuţi care să fie în cameră. Preţuri mult mai mari dar hei!, ai şansa unor poze magnifice şi a unor autografe (nu pe hărţi). Bine, nu-l văd aici pe Florin Te-Pup-Mă Piersic, dar un Marius Manole, că tot este atât de îndrăgit, merge foarte bine!

Voi, cei implicaţi în asemenea proiecte, v-aţi gândit la asta?

URSUS s-a scos frumos, elegant, cât de cât

Pe 17 Iulie a avut loc concertul Robbie Williams, în Piaţa Constituţiei. Concert bun organizare proastă, c-aşa e în ţara noastră. Pe marginea evenimentului multe rânduri s-au scris şi poate încă se mai scriu, multe blesteme s-au aruncat şi pe bună dreptate şi multă sete a fost. Apoi s-a întâmplat ceva.

“Am decis să le oferim tuturor celor care au fost din orice motiv nemultumiţi de experienţa de organizare a concertului un bax de URSUS Premium cadou (6 doze de 0,5L)”, a anunţat URSUS pe pagina de Facebook. Mesajul complet conţine şi alte lămuriri.

Astfel, în cadrul trio-ului care a dat formă evenimentului – organizator, prestator servicii artistice şi furnizor de bere -, jocurile de putere au stat cam aşa:

• prestatorul de servicii, prestaţie extraordinară
• organizatorul, prestaţie mediocră spre slabă
• furnizorul de bere, aliatul organizatorului, a văzut că e groasă şi s-a gândit să o subţieze. S-a distanţat de organizator şi, practic, l-a afundat şi mai tare în mocirlă, prin inteligenta mişcarea făcută.

Deşi cumva nici măcar nu a fost vina URSUS pentru cozile enervante şi epuizante de la bere, reprezentanţii iubitei beri s-au jenat ei înşişi de nesimţirea organizatorului. Mai precis PR-ul din spate a fost unul profesionist.

Frumos, elegant, cât de cât. Frumos da, elegant da. Să vedem acum câţi vor primi 6-pack-ul, oare se va acoperi integral numărul solicitanţilor, sau se va acoperi acel număr… cât de cât?

From likeable to lickable

Deja mulţi am uitat de fastul cu care Facebook îşi sărbătorea cei zece ani de existenţă. Eu la zece ani învăţam cât face 27 x 12 şi sărbătoream doi ani de când mă încheiam singur la şiret. Facebook-ul învaţă repede şi se maturizează într-un an cât alţii în zece. De aceea simţim de parcă a existat tot timpul numai că nu i-am acordat atenţie până acum zece ani.

Însă de când i-am acordat atenţie am început să abuzăm de Like, dar butonul în cauză nu se supără nici neam, e sadomasochist şi sare în sus şi zice “Eu, eu, da, da, like, like!!!” şi ştie că va primi atenţie câtă vrea şi când o vrea, are aşi în mânecă, poartă minijup, e ca ciocolata şi ca filmul siropos, e ca berea brumată şi ca sămânţa devorată la fiecare contraatac din minutul 95.

Numai că scrollingul de pe Facebook este, fenomenologic vorbind,  zappingul de pe TV, telecomanda este  mouse-ul şi iată cum ajungem să ne plictisim teribil… căutând ceva. CEVA. “Eu, eu, da, da, ceva, ceva!!!”, ţipă toate, disperate, dar noi nu şi nu şi nu: noi căutăm ceva lickable, nu doar likeable. Căutăm să ne lovească în moalele capului în timp ce stăm în pat, pe scaunul directorial, în timp ce stăm la coadă la Mega sau ceva.

Viral sau nimic, roşu aprins sau roz degeaba. Niciun wow, vrem wowowow. Sperăm în sinea noastră la pisici vorbind ardeleneşte şi dacă găsim, lăsăm totul şi sărim pe ea, like-ul nici nu mai contează pentru că vine de la sine şi deodată simţim că-i bine şi că prelunga aşteptare a luat sfârşit: trăiască Facebook-ul, ce bine că n-a murit!

***

Să fie clickable. Să fie lickable. Să fie ca prima îngheţată pe anul ăsta pentru un copil. Like dăm cu toţii. Lick implică efort. Like e îngheţata la cornet. Lick e îngheţata la tort. Poftă bună!